Cum să refaci viziunea cartea liliecilor, Neomodernism


Note literare şi texte despre texte Note literare şi texte despre texte Less Read the publication 5 Cuvinte de luminat ochiul Cărţile vin spre tine, nu le poţi opri. Într-o vreme în care se dă o bătălie grea pentru minţile oamenilor, lectura devine marea evadare din insula numită stres.

cum să refaci viziunea cartea liliecilor

În umbra cărţilor, mereu un scriitor, un iubitor de literatură, un om format să livreze ceremonii lirice. Cartea are un destin special, este sugerat de autor, este intuit de cititor, scânteiază în vreme. Sunt oameni care se refugiază în mirajul textului scris. Suportul de hârtie este cel mai accesibil şi dă farmec stării de veghe în lanul de texte. Suportul virtual este unul necesar, contactul se face direct, fără intermediari.

Fiecare scriitor a investit în cărţile sale suferinţă, miraj, puţin adevăr, marketing literar. Citind te faci mai bun, viaţa se adaugă vieţii tale, ceaţa epocii se ridică, înţelegi. E tot mai greu să înţelegi semnele din jurul tău, care fac posibilă revelaţia personală. Literatura este o aventură, fiecare carte o scurtă călătorie în labirint, pregăteşti geamantanul cu privire şi intri în ţara promisă mereu de poeţi.

Ajungi acolo, uneori eşti fericit, alteori, nu! Textele din carte sunt scurte epistole despre templul care se ridică în fiinţa ta cu fiecare filă, cu fiecare poem, cu povestirea sclipitoare. Notele literare nu pot ţine loc unei cronici profunde, textele scrise au menirea de a acomoda cititorul cu lumea nevăzută din patria speranţei.

Citeşti şi de schimbi, nu cum să refaci viziunea cartea liliecilor că ziua de mâine este altfel, dar este mai reală decât realitatea pe care o bănuiai. Volumul are doi autori, o singură stare. Acest joc, deasupra deasuprelor, este unul care sparge gheaţa timpului.

Poemele se atrag, se cheamă, se resping, se caută, sunt pereche şi formează întregul. Ele urmează modelul celor doi, amprenta umană se vede în versuri, poemele devin fiinţe vii, iubirea celor doi le-a dat viaţă.

Ei nu experimentează, ei trăiesc poezia cu sinceritate, ca un fapt de viaţă, depăşind motivaţia literară.

Meniu de navigare

Există multă sinceritate în versuri, atracţia fizică este depăşită de tensiunea spirituală a regăsirii fiinţei în cealaltă fiinţă pereche. Titlul este semnificativ, aminteşte de Michelangelo Buonarroti şi sonetele sale de dragoste, de secretul relaţiei care sparge tiparele, cum să refaci viziunea cartea liliecilor cartea de faţă e mai degrabă o epistolă despre dragostea naturală dintre el şi ea, tensiunea rămâne ca o aură din care picură lumini. Din acest motiv, aparent banal, volumul de versuri are o valoare importantă, pune balanţă normalul ca normal într-o lume în derivă.

Francisc-Mihai şi Maria-Daniela au un motto profund, preluat din Cântarea Cântărilor Bibliaca semn că tema este esenţială şi jocul lor a fost luat în serios. Probabil că în poezii au fost prinse stări unice, stări care i-au marcat pe cei doi în prezent sunt căsătoriţi, sunt scriitori cu opera în plină expansiune, formând o familie solidă.

Poeziile sunt în oglindă, pe două coloane, fiecare vers ar putea continua cu versul din poezia imagine, se oglindesc în argintul cuvintelor atinse de brumele înalte ale dragostei. Există aici un 8 simbolism care duce la valorile creştine, în Templul de la Ierusalim existau două coloane, nu aveau un rol arhitectonic, ele reprezentau frumuseţea lui Dumnezeu.

clase restaurarea vederii 50% viziune

Cum să refaci viziunea cartea liliecilor o ţintă înaltă în poezii, arcuită peste sufletele celor doi, bolta unică a îndrăgostiţilor, care depăşeşte timpul special pe care l-au primit în dar. Din această paradigmă a dragostei, cititorul simte pulsaţia fiinţei sunt boltă: este chemat pământul ca martor la dragostea dintre el şi ea, gânduri care străbat arborii, poate sunt aripi, seara picură linişte, cerul ca o rană deasupra omului copleşit de sentimente, ea aşteaptă Grădinarul care poate culege petalele, coborâre în înălţime, sensuri schimbate, frumosul se adună pe roua sufletului, este un cer de înaltă lumină din miresme — toate trimit spre naivitatea artistului copleşit de frumosul din lume, o poveste spirituală din care cei doi nu pot evada.

E aici un tablou asumat de un pictor naiv, inundat de culori şi forme speciale, marcând esenţele. Deşi sunt aproape, comunicarea se face prin distanţarea în mijloacele literare, ei tind spre infinit apropiindu-se, se încăpăţânează să trăiască eternitatea unei clipe.

Stilul este cel al renaşterii, autorii au avut curajul să ne prezinte frumuseţea dragostei văzută prin ochii lui Dumnezeu, sau reîntors la cântarea cântărilor prin răcoarea dimineţii… Nu au greşit, dragostea acoperă toate, chiar şi imperfecţiunile noastre, uneori… Sfârşit de mai, … 10 Negru pe negru, când se epuizează limbajul Aurel Pantea, scriitor român, născut la 10 martieChetani, jud.

Mures, în prezent Conf. Persoana de dupa amiaza, Editura Dacia, Cluj, La persoana a treia, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, Negru pe negru, Editura Arhipelag, Tg.

Mures, Aceste venetii, aceste lagune, Editura Axa, Bacau, O victorie covîrsitoare, Editura Paralela 45, Pitesti, Prefaţa Al Cistelecan Aurel Pantea este unul dintre poeţii interesanţi ai literaturii române, poezia sa vine dintr-o zonă umbroasă a revelaţiei pentru a lumina textul, pentru ca textul să nască în mintea cititorului gândul revelat.

Mult mai mult decât documente.

Cartea sa de versuri Negru pe Negru aduce în atenţia cititorului de poezie serios acea poezie emblematică, inspirată de realitatea imediată, filtrată prin ochiul celui care trăieşte într-o culoare matematic exactă, situată în nodurile existenţei.

Când citeşti textele scrise în volum ai impresia unei lupte acerbe între poet şi poem ca fiinţă vie, o luptă mediată de limbaj, un limbaj dus până la limita posibilului. Uneori ar învinge poetul, apoi oboseala îl copleşeşte, alteori ar învinge poemul, dar limbajul este minim, limbajul pare insuficient şi cuvintele se pierd în peisajul liric, absorbite de spaimă.

E aici o cunoaştere fără de cunoaştere, ducând la revelaţie, la aflarea secretului fiinţei. De asemenea profetul Daniel Biblia zice că măsura în istorie este omul.

Viziunea profetului, acea imagine a statuii imense, aflate în faţa sa, capul de aur, pieptul de argint, apoi coapsele de bronz şi la urmă fierul amestecat cu lutul, aşa par să se prezinte imperiile în faţa lui Dumnezeu, plecând de la prototipul universal: omul.

Poemul scris de Aurel Pantea devine dens, cu masa lirică insuportabilă, cuvintele par să reţină sentimentele, iar dinamica ideilor o ia razna, rămâne doar orizontul evenimentelor, un orizont rece, impenetrabil, menit să absoarbă mintea cititorului până la nivelul nonexistenţei.

Totul are menirea de a crea singularitatea poemului, cum să refaci viziunea cartea liliecilor interior se edifică ceva unic, Unul… În acest context poezia lui Aurel Pantea face dramatic legătura între Nichita Stănescu şi Ştefan Augustin Doinaş, de la întunecând întunericul pentru a ajunge la porţile luminii, la foamea de UNU.

Dar gaura neagră a poemului poate fi mintea, fantezia, logica limitată a omului, locul unde se pierde lumina divină, trupul de pământ al fiinţei nu poate capta lumina necreată, energiile necreate…generând o altfel de energie, energia respingerilor aflată în anticamera iubirii. Lumina nu scapă din poeme, se curbează sub greutatea trupului de pământ, de aici o suferinţă discretă, dar insuportabilă pentru poet.

Neomodernism

Negru pe negru nu este neapărat un titlu original, dar propune o poezie originală. Din perspectiva poeziei mistice creştine putem reţine câteva teme care înfăşoară poemele lui Aurel Pantea, sunt corzile luminoase ale poeziei, greu descifrabile, dar care îi pun în valoare discursul liric.

  • Vederea este mai bună dimineața sau seara
  • Vă întrebaţi, oare de ce?
  • Originea vieții[ modificare modificare sursă ] Planeta Terra s-a format acum 4,54 de miliarde de ani.
  • Sunteți pe pagina 1din 16 Căutați în document Neomodernism De la Wikipedia, enciclopedia liber Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave i prin redarea temelor grave ntr-o manier ludic, de joc, ce ascunde ns tragicul.
  • Элли внезапно испугалась.
  • Am viziune minus 4
  • Кожа ее была влажной, она только что вышла из воды, а львица бродила около пруда.

Cunoaşterea devine improprie, pierderea în extaz o justifică, desprinderea de lucruri, de realitate, de obiecte, face loc spiritului absolut, care biruie logica limitată a omului, lăsând loc frumosului obiectiv, rupt de curente, de mode, de preferinţe, de revolte temporale.

Pantea vrea să fie un iniţiat, iar poemele sale sunt ritualul prin care intră în sfera frumosului. Frumosul ar putea fi generat de poemele lui în locul unde limbajul şi tăcerea se întâlnesc. Desprinderea de lume şi de fiinţa proprie fac posibilă intrarea în zona incomunicabilului, a necreatului, a imaterialului, a tăcerilor, dar tocmai acestea toate trădează prezenţa dinamică a luminii pe care nu o vezi, dar ea există în poeme, prin corzile nevăzute ale transcendentului.

Prin poezia sa Aurel Pantea încearcă să mute mintea cititorului într-o zonă superioară, pur spirituală, se foloseşte de limbaj, se izbeşte de limbaj, asta în mod dureros. Se risipeşte poetul în volumul acesta Negru pe negru? Iată întrebarea la care poetul tinde să răspundă, cu acceptarea jocului poemelor el pare să adune, bazat pe limbaj, prin unirea fiinţelor, prin transfigurare.

Imaginaţia este un fel de natură, imaginaţia are texte, ceva se amestecă, singura şansă e să stai în mut şi să speri în Domnul. Sfântului Francisc din Assisi prin scrierile sale a pus în evidenţă mecanismul limbajului şi capacitatea de a prinde cumva divinul, dar limbajul, până la urmă, a dus la cum să refaci viziunea cartea liliecilor, singura posibilitate e textul revelat, divin care declanşează viziunea, prin pendulare în întregul corp de texte a Bibliei.

Pantea apelează la 15 experienţa acestuia şi fixează în poeme limitele limbajului tabel de mărire neputinţa imaginaţiei, limitată de trăirea în sarx carne.

În cuprinsul volumului poetul face trimitere, brusc, la un alt volum la care lucrează: Nimicitorul vorbeşte, sugerând neputinţa de a definitiva poezia proprie, dar şi soluţia care e a negaţiei, pentru a lăsa locul revelaţiei, negaţia nu şterge, negaţia eliberează. Negaţia, cu toate vocile ei, vorbeşte, acum, în poeme. Elocvenţele ei ocupă tot spaţiul-timpul poemelor. Conştiinţa poetică ajunge, în acest stadiu, un simplu martor al unui confesional în care vin în limbaj conţinuturi la care ea, până acum, se raporta ca la nişte realităţi exterioare.

În mod fundamental poetul explică sistemul, mecanismele poemelor şi nevoia de definitivare a operei sale în paradigma spirituală a experienţelor de natură poetico-existenţială. Urmează confesiunea până la capăt, limita la care fiinţa poate capta divinul, negându-se ca fiinţă, dar eliberând adevărul pur spiritual, matricea.

Personal am priceput nimicitorul ca prezenţă a divinului în Egipt, ca mod de a elibera, de a salva aleşii, de a le da posibilitatea să iasă, protecţia făcând-o sângele, ca semn. A se vedea Exodul, Biblia, Paştele.

cum să refaci viziunea cartea liliecilor exerciții eficiente pentru îmbunătățirea rapidă a vederii

Dumnezeul lui Francisc e tată şi frate ce mântuie de a doua moarte. Această a doua moarte e prezentă şi la egipteni şi indienii antici. Urmărind cu atenţie modul de grafie a textelor scrise de poet, vedem că Aurel Pantea îşi nimiceşte poemul, regulile minime moderne sunt negate pentru a atrage atenţie asupra texturii spirituale, pentru a impune în ochiul cititorului peisajul lui negru, ca peisaj pe negru, ca revelaţie şi mecanism de fiinţare până la urmă… Ideea se dizolvă în spirit, cuvântul se face logoi… Plonjarea în arealul spiritual este o temă abordată de poeţi după anul în literatura română şi nu numai de poeţica semn al relaxării vieţii sociale şi ca libertate individuală într-o perioadă de libertinaj.

Astfel, Eugen Dorcescu, plecând de la textele biblice, a realizat unele volume de poezie, traducând, în echivalenţă proprie, cărţile Scripturii, atent la o exprimare cât mai exactă, de teamă să nu strivească miracolul, limbajul fiind 17 unul clasic, tema general acceptată, dar finalul, o poezie de rafinament şi claritate pentru ca adevărul să ajungă la cititor aşa cum îl aşteaptă, simplu cum să refaci viziunea cartea liliecilor înălţător Vezi Biblice, Exodul, Ecclesiastul, etc.

La Paul Aretzu limbajul se mulează exact pe text, astfel că versul său dă naştere psalmului pur şi simplu, bazat pe canoane, dar cu amprentă literară evidentă. Sunt doar două exemple în care fondul spiritual, textura spirituală, s-a materializat în poezie Vezi Cartea Psalmilor.

La Aurel Pantea, probabil, că în background, se află viziunea prinsă de Dumitru Stăniloae, marele teolog român, în cărţile sale, acceptate ca viabile în mediul creştin ortodox. Virgil Podoabă, într-un studiu destul de elaborat, îl plasează pe Aurel Pantea în generaţia poeţilor optzeci, enumerând linii, direcţii, sensuri.

  • Октопаучиха также проинформировала Николь, что люди располагаются в третьем луче, если считать оба направления от причала челнока.
  • Viziune și anemie
  • Restabiliți vederea foarte slabă
  • Evoluție - Wikipedia
  • Pierde-ți vederea câteva secunde

Probabil că la Alba Iulia, în zona acestui fel de poezie, Cum să refaci viziunea cartea liliecilor Pantea tinde să viziunea instantanee este o şcoală a celor iniţiaţi în poezia negrului pe negru pentru a intra în zona literaturii luminate.

Poezia va trebui să exprime ceea ce urechea nu aude, ceea ce ochiul nu vede, dar fiinţa captează, receptează singularitatea, foamea de UNU… Şi totuşi, în ciuda poeziei scrise, Aurel Pantea este un poet sensibil, deschis în mod fatal spre porţile luminii, dar şi abrutizat de realitatea imediată, pe care o converteşte în poeme speciale, universul se dinamizează brusc sub revelaţia aceasta particulară.

Poemele din volum sunt structurate pe două cicluri, timpul luivremea luidar sunt unitare, se leagă prin stilul poetic. Poemele nu au titluri, par a se cum să refaci viziunea cartea liliecilor prin zicere, textul curge din text şi neagă textul şi lumile, dar la sfârşit, poetul dă cheia poemelor, în cuprins sunt titluri discrete, orizontul evenimentelor se deschide cititorului prin definiţii scurte, electrice.

La fel ca în textele cărţii Apocalipsa din Biblie, la 18 sfârşitul acestora, se dezvăluie simbolurile, astfel poezia este în plină mişcare.

Despre poezia lui Aurel Pantea s-a scris, în timp, în revistele literare, s-a scris cu seriozitate, s-au dat definiţii şi s-au explicat sensurile din punct de vedere literar.

Dar poetul trebuie privit din perspectiva viziunii sale şi asta înseamnă iniţiere, ori zidul pe care textele sacre îl pun în faţa cititorului neavizat este nimicitor. Poetul nu neagă de dragul de a nega, ci pentru a ieşi prin spiritual în lumea posibilă a existenţei lui negru, ori asta trebuie văzut ca existenţă, nu ca negaţie.

vederea glucozei

De aceea Biblia face cum să refaci viziunea cartea liliecilor cu arta, cu restul culturii necesare într-o lume care cade, este în ruină. Pantea nu se joacă de-a poezia, el dă sensuri noi textului poetic. Volumul are o prefaţă de Al. Personal consideră că nu e cum să refaci viziunea cartea liliecilor joc un negru lirism, ci o foame după porţile luminii, textul e doar mecanismul prin care temele, ideile, spaimele, erorile, temerile, taina sunt puse la dispoziţia cum să refaci viziunea cartea liliecilor iniţiat.

Aurel Pantea atacă tema poemului prin metoda via cum să refaci viziunea cartea liliecilor, nu ştim nimic, dar puteam spune atâtea despre ceea ce nu ştim, prinzând logosul în plasa limbajului.

De paradoxal. Astfel, conform unei interpretări tehnice a poeziei sale, el n-ar fi, neavând exuberanţa livrescă şi procedurală a tehnicianului, decât un postmodern circumstanţial, de al doilea plan. Şi nici n-ar avea cum să fie mai mult de-atât, de vreme ce, aşa cum au observat şi alţii, ce-i drept, foarte puţini, el este funciarmente un vizionar.

Un vizionar pur sânge, care este atât de absorbit de propria viziune şi atât de dominat de ea încât nu-i 19 mai prea rămâne vreme de tehnicale şi artefacte sofisticate. Eseu despre poezia lui Aurel Pantea. Centru si Provincie. Iată că negarea face posibilă naşterea într-o altă dimensiune uterul ca o dumbravă parfumată. Limbajul nu trebuie să deruteze, el edifică lumina pe care se sprijină negrul… Aurel Pantea îşi asumă această viziune, dar până la urmă fiecare poet are libertatea de a-şi asuma o viziune, poezia e un câmp în care culorile se schimbă, iar taina dansează, în curcubeu sunt şapte, ori şapte, este deplinul Apocalipsaforma care parafează legământul, pactul, iar dragostea acoperă totul, pentru că singularitatea e locul unde dansează universul, iar mama noapte naşte un poem… Octombrie, târziu 20 Cum să refaci viziunea cartea liliecilor trandafirului Un poet în penumbra trandafirului, discret şi înconjurat de iubire.

Constantin Marafet îşi fixează temele poeziei sale în tandrul volum purtând acest titlu, un titlu simbolic, plin de forţă şi mister. Cartea este dedicată soţiei, Maria, un semn de normalitate într-o lume a experimentelor de tot felul. Poetul rămâne dedicat capul ca beția și vederea slabă ca mister care ne ţine în echilibru într-o lume mişcată. Penumbra trandafirului este semnul acelui mister unic care marchează fiinţele, iubirea ca legătură cu celălalt pe orizontală, ca legătură cu Dumnezeu pe verticală.

Titlul sugerează misterul pus în lumină de Umberto Ecco în cartea sa Numele trandafirului, misterul care dă sens vieţii. Misterul se potenţează prin tristeţe, este un cum să refaci viziunea cartea liliecilor al tristeţii la poet, specific vârstei maturităţii în care lucrurile intră sub o nouă lumină amară şi simfonică. Poezia este atinsă de iubirea care viscoleşte amintiri, ziua intră desculţă în poem, întâmplări care vin peste om cu energia lor din altă lume, există un fulger în cafea, culorile se definesc, pot fi albe sau negre, zmeie de brumă peste zâmbete second-hand, un lăutar a dispărut fără urmă, culoarea singurătăţii nu plânge, poetul este copacul fără nume, şi-a rezervat o cetate de roze peste marile treceri din lume.

Tensiunea dintre cunoaştere şi sentiment se amplifică, femeia se transformă şi chipul ei intră în substanţele infinitului, mare o resoarbe în icoana ei, bărbatul se epuizează sub chemarea tăcerilor din munte. Unele poeme sunt scrise în stil clasic, au ritm, rimă şi detenta modernă, altele sunt poeme care se modelează sub muzicalitatea ideilor, poetul nu experimentează, el trăieşte clipele, fiecare poem are o istorie spirituală, amprenta suferinţei, ori a bucuriei, poate cum să refaci viziunea cartea liliecilor raţiunii, se simte în cuvintele lui.

Complexitatea vieţii capătă rezolvări estetice, peste lume colindă tristeţea. Poetul este un împătimit de literatură, organizator al Festivalului Titel Constantinescu de la Râmnicu Sărat, acolo unde au fost premiate numeroase cărţi pentru literatura română, cum să refaci viziunea cartea liliecilor au fost lansaţi scriitori şi unde pasiunea pentru artă s-a evidenţiat ca un fapt de viaţă menit să spargă banalul zilei. Volumul de faţă probează argumentele celor care au scris critic şi cu atenţie despre opera acestui scriitor care marchează literatura de azi cum să refaci viziunea cartea liliecilor felul său romantic şi lucid în acelaşi timp.

Acasă la Marin Sorescu – Cărțile Tinerilor

Este viziunea sa, una sinceră şi constructivă prin efectele versurilor care picură peste trandafirul care sfidează zmeiele de brumă, ori păsările care ies din joben… Ianuarie, 24 Orologii de duminică Pentru George Holobâcă poezia este un timp aşteptat, o sărbătoare în care se regăseşte cu cele curate şi înalte, când redobândeşte bucuria de a pătrunde în intimitatea versului şi pentru o dulce evadare în cultură şi marele sclipiri ale clipei.

Poezia sună la oră exactă în sufletul poetului, este prezenţa odihnei în poem. Cu volumul de versuri Orologii de cum să refaci viziunea cartea liliecilor apărut la Deva: Editura Călăuza v.

George Holobâcă încifrează gândurile sale poetice în formule personale calde şi pătrunzătoare: apa visează, umbrele şi flăcările sunt alături, cocorii sparg monotonia melancoliei şi pun sigiliu pe mesaj, timpul este spart, poezia profundă este motivul ieşirii din peisajul cum să refaci viziunea cartea liliecilor pentru a descoperi silabele genezei şi oglinzile de rouă. Călătoriile poetice ale autorului sunt virtuale, starea este una de respect pentru versul care îţi sare în faţă precum lupul bătrân şi pentru cultura serioasă, un gest de regăsire a spaţiului etern în care credinţa oferă certitudiniiar macii din grâu culoarea spirituală a poeziei viziune schneider. Pentru siguranţa versului său poetul apelează la valorile clasice, verificate, ale poeziei române din orice vreme: Lucian Blaga şi Tudor Arghezi.

Dar insistă şi pe valorile creştine luminoase, venind cumva dinspre cultura franceză încercată prin operele lansate în acel spaţiu literar.

Cum să refaci viziunea cartea liliecilor motivele sale creatoare pe care îşi bazează scrisul, un scris ce continuă temele vechi şi noi ale poeziei. În poezia întitulată simplu patru se dezvăluie deschiderea conştiinţei poetice a scribului spre cele eterne, spre siguranţa salvării, e cineva care veghează pentru ca lumea să nu o ia razna, pentru ca făuritorii de miracole să rămână în echilibru pe un atom, brusc anul are treisprezece luni, săptămâna opt zile, ziua douăzeci şi cinci de ore, dar exista şansa pentru ca poetul să fie contemporanul aceleiaşi secunde … Este aici prezentă partea spirituală a lumii, cea în care limitele sunt elastice şi în care Iisus desparte certitudinea de incertitudine.

E modul de închinare a poetului, prin vers.

Calaméo - Geamantanul cu privire

Uneori versurile curg fără a atinge esenţa, autorul acceptând starea poetică în stil propriu, cu grija de a nu sparge coaja ideii. Revolta împotriva dezechilibrelor sociale este una angajată, poeţii ceauşişti s-au călfănit, au uitat de tronul proletar, au palate, au pus botul la trai de nababi, dar sunt deja pe pluta meduzei, alunecând în ape fără timp şi ecou.

Peste toate este necesară intrarea în normalitate, în rod şi frumos, ca şansă oferită fiecăruia. Noiembrie, Totul se adună în jurul temei, se coagulează pe firul poveştii de a fii om şi de a crede în Cel de Sus, în Yah Elohim în împletirea aceea de dor, uitare şi vinovăţie, poveste a unei vieţii simţind absenţa-prezenţei lui Dumnezeu, sunt poeme din scrierile mai vechi ale lui Eugen Dorcescu: Omul de cenuşă antologie —; Biblice, ; Elegii, ; Moartea tatălui, ; În Piaţa Centrală,Omul din oglindă antologie — Excepţie face Rugăciunea regelui Manase, plasată în final, înainte de Epilog, dar apărută încă în în volumul Exodul şi preluată de Biblice.

cum să refaci viziunea cartea liliecilor cataractă și miopie

Deci, Eugen Viziunea Magadan îşi propune o carte de aducere aminte a scrierilor sale cele mai adânci, mai abisale, privind în oglinda poemelor care sunt aduse în prim plan de îngăduinţa divină. Relaţia om-poet-artist-eremit-Dumnezeu- singurătatea ca prezenţă absolută a luminii, abisul în care fiecare poate cădea fie în sus, în Dumnezeu, fie jos, în omul de pământ amintind de Adam cel care a fost întâiul.

Se poate observa în acest volum evoluţia psalmului scris de Eugen Dorcescu de la simple consideraţii şi observaţii ale celui care crede, pe seama poveştii zilnice, la consideraţii înalte. Poemele au numere în locul titlului, e aici şi o taină a celui care îşi cântă credinţa ca relaţie pură şi intensă, abisală, numerele fiind o legătură directă cu acele cuvinte unice venite de Sus. La 28 vechii evrei alfabetul era mult mai deschis, fiecare cifră avea şi o valoare numerică, de aici esenţa zicerii exacte, în stilul ştiinţei de a ţine universul în echilibru în faţa abisului din Dumnezeu şi a abisului din om.

N-a fost greu. Prezenţa Celui Divin nu poate fi evitată de psalmistul poet, în orice fapt a zilei este prezent, în oamenii care au căzut, într-o clădire în ruină, într-o zi de iarnă dificilă, ca lepra, toate trimit la evenimentele unice ala cititorului de cuvinte divine, ale martorului Scripturii, căci asta este Eugen Dorcescu, martorul, prin cum să refaci viziunea cartea liliecilor sa.

Şi-s fericit.

Un altul sunt. Poetul psalmist preia din stilul celor care au scris şi copiat Scriptura, şi-a asumat rolul de a primi veşti din abisul perfect la 29 modul delicat al scribului care scrie pur şi simplu adevărurile prin Ochii lui Dumnezeu, e aici un model specific Vechiului Testament din Scriptură împletit cu memoria scriitorului modern care a cunoscut frământările vremurilor din urmă.

Uneori poetul trăieşte la intensitate maximă relaţia specifică doar creştinilor practicanţi, este epuizat, dorind să se sfârşească totul, ca o eliberare, dar de fapt versul reîncepe lumea de la început cu fiecare poem numerotat riguros, pentru a nu scăpa evidenţei divine, trimiţând spre eternitate.

Este imaginea căderii totale a omului, iadul care începe de aici. Finalul psalmului nu este unul trist sau pesimist, este chiar eliberarea de trup, ieşirea spre cer, lauda nu este zadarnică, se simte aici una din dimensiunile credinţei: nădejdea, apoi moştenirea vieţii veşnice, într-o altă dimensiune, tensiune poemului se rezolvă mai mult prin ceea ce nu spune, prin tăcere în sensul marilor profeţi, revelaţi în Scriptură.