Viziune în ontogeneză


Psihologia dezvoltării repere conceptuale Excurs istoric în evoluţia psihologiei dezvoltării TEMA 3. Strategiile şi metodele psihologiei dezvoltării Viziune în ontogeneză 4. Izvoarele, premisele naturale şi forţele motrice ale dezvoltării psihice şi formării personalităţii TEMA 5.

Condiţiile dezvoltării psihice şi formării personalităţii TEMA 6. Educaţia şi rolul ei în dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii TEMA 7.

Teorii Privind Dezvoltarea Psihica În Ontogenezã

Şcoala psihologică din Rusia. Şcoala psihologică din Viena. Şcoala psihologică din Geneva. Şcoala psihologică din SUA. Teoriile şi concepţiile psihologului Erik Homburher Erikson privind dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii Concept viziune ocupațională. Subiectele viziune în ontogeneză examen la Psihologia dezvoltării V.

Psihologia dezvoltării reprezintă o ramură teoretică și aplicativă a sistemului științelor psihologice, cu largi deschideri către științele educației.

Ei privesc dezvoltarea congnitivă ca un proces structurat sistematic. El consideră că evoluţia inteligenţei şi dezvoltarea cognitivă, în general, se realizează prin formarea de scheme.

Prin dezvoltare, în general, se înţelege un proces complex de cât de bună este viziunea ta de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapă reprezentând o unitate funcţională mai mult sau mai puţin închegată cu un specific calitativ propriu.

Trecerea de la o etapă la alta implică atât acumulări cantitative, cât şi salturi calitative, acestea aflându-se într-o condiţionare dialectică.

PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII 1

Dezvoltarea personalităţii se manifestă prin încorporarea şi constituirea de noi conduite şi atitudini care permit adaptarea activă la cerinţele mediului natural şi socio-cultural. Dezvoltarea permite și facilitează constituirea unor relaţii din ce în ce mai diferenţiate şi mai subtile ale copilului cu mediul în care trăieşte şi se formează. Datorită acestor relaţii se elaborează şi se viziune în ontogeneză diferitele subsisteme ale psihicului infantil în evoluţia sa spre starea de adult. Cursul Psihologia dezvoltării 1 este centrat pe următoarele obiective generale: - familiarizarea studenților cu obiectul, importanța teoretică și practică, retrospectiva, strategiile și metodele psihologiei dezvoltării; - eficientizarea capacităţii de autocunoaştere şi autoevaluare privind dezvoltarea personalităţii în ontogeneză; - studiul izvoarelor, premiselor, condițiilor, forțelor motrice ale dezvoltării psihice în cadrul diferitelor concepții; - delimitarea și cercetarea școlilor și teoriilor psihologiei dezvoltării.

În procesul studierii conținutului Ghidului metodologic Psihologia dezvoltării, studenții vor fi apți de a conștientiza diferențele dintre dezvoltarea mintală a omului și cea animală. Ghidul metodologic la disciplina Psihologia dezvoltării 1 reprezintă un auxiliar teoretico-metodologic pentru studenţi. El se axează pe formarea competenţelor la cele trei niveluri comportamentale, cu grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare.

Duplicate citations

Competenţele la nivelul de cunoaştere presupun paşii de achiziţionare şi acumulare a cunoştinţelor teoretice; formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv.

Viziune în ontogeneză la nivel de aplicare, presupun formarea abilităţilor specifice disciplinei vizate, inclusiv dezvoltarea capacităţilor şi atitudinilor.

  1. Acest proces de formare şi dezvoltare a personalităţii umane este compatibil cu modelul axiologic al comunităţii şi societăţii care-l promovează.
  2. Sinteza cursului - Pedagogie USH
  3. Atitudini pentru îmbunătățirea vederii
  4. Vedere incetosata dimineata

Competenţele la nivel de integrare presupun formarea capacităţii de transfer a cunoştinţelor teoretice şi a abilităţilor practice în procesul studierii procesului de creştere şi dezvoltare a personalităţii.

La nivel de aplicare: - să determine esenţa şi specificul conceptelor de dezvoltare şi dezvoltare a personalităţii în ontogeneză; - să argumenteze importanţa teoretică şi praxiologică a studierii psihologiei dezvoltării; - să estimeze legătura psihologiei dezvoltării cu alte ştiinţe; - să viziune în ontogeneză strategii şi metode de specifice psihologiei dezvoltării, determinate de obiectul de studii dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii în ontogeneză; - să structureze specificul şcolilor teoretice ale psihologiei dezvoltării.

La nivel de integrare: - să delimiteze esenţa psihologiei şi psihologiei dezvoltării, a dezvoltării şi dezvoltării personalităţii în ontogeneză; - să elucideze ştiinţele care se află în intercorelaţie cu psihologia dezvoltării; - să stabilească istoria apariţiei psihologiei dezvoltării; - să stabilească izvoarele dezvoltării psihice a personalităţii; - să estimeze condiţia biologică şi condiţia socială a dezvoltării psihice şi formării personalităţii; - să valorifice şcolile teoretice ca fundament al evoluţiei psihologiei dezvoltării.

Psihologia dezvoltării repere conceptuale 1. Obiectul de studiu al psihologiei dezvoltării; 1. Importanţa teoretică şi practică a studierii psihologiei dezvoltării Legătura psihologiei dezvoltării cu alte ştiinţe Obiectul de studiu al psihologiei dezvoltării Psihologia dezvoltării structura orană de vedere o ramură teoretică şi aplicativă a sistemului ştiinţelor psihologice, cu largi deschideri către ştiinţele educaţiei.

Se consideră una viziune în ontogeneză cele mai bine dezvoltate ramuri ale psihologiei. Viziune în ontogeneză de dezvoltare a omului este un produs al interacţiunii a mai mulţi factori: biologici dezvoltarea miopiei sociali, sinteza imboldurilor interioare şi acţiunilor din exterior.

Acest proces începe din momentul iniţial al sarcinii şi continue pe tot parcursul vieţii.

care și-au redat vederea de unul singur asparkam și viziune

Schimbările pe care le suportă omul pe parcursul vieţii sunt un rezultat al acţiunii cumulative a factorilor biologici, psihologici, sociali, istorici, evoluţionişti şi mai depind de timpul în care ei influenţează. Conceptele de dezvoltare şi dezvoltare psihică. Dezvoltarea reprezintă totalitatea transformărilor ireversibile petrecute în natură şi viziune în ontogeneză societate, care duc la o schimbare calitativă de sens ascendent în pofida momentelor de regres pe care le cuprind.

La OM dezvoltarea vizează apariţia de noi structuri funcţionale care perfecţionează comportamentul, ducînd la o mai bună adaptare la mediu. Dezvoltarea psihică se exprimă viziune în ontogeneză schimbări calitative marcate prin trecere succesivă, ascendentă, de la un studiu inferior la unul superior în planul activităţii psihice.

Copilul se dezvolta în sistemul relaţiilor de cooperare şi comunicare cu ceilalţi oameni prin activitate principala modalitate de interacţiune cu ambianţa. La vîrste diferite activitatea principală dominantă a fiinţei umane este diferită. Dezvoltarea viziune în ontogeneză este stadială; ordinea în care se succed stadiile este invariabilă şi parcurgerea fiecăruia stadiu anterior se impune cu necesitate. În psihologia dezvoltării în mod diferit este soluţionată problema dezvoltării psihice.

viziune în ontogeneză van damme miopia

În dependenţă de poziţiile teoretice a autorilor, şcolilor psihologice se vorbeşte despre factorii dezvoltării, despre forţele motrice ale dezvoltării.

Vîgotski insistă viziune în ontogeneză premiselor, condiţiilor, factorilor de dezvoltare, etc. În continuare vom prezenta aceste poziţii diferite privind procesul dezvoltării psihice şi formării personalităţii. Dezvoltarea omului se produce în trei domenii de bază: fizic,cognitiv şi psihosocial. La dezvoltarea fizică se referă aşa laturi precum ar fi forma şi dimensiunile corpului şi organelor, schimbarea structurii creierului, posibilităţile senzoriale, deprinderile motrice.

La domeniul cognitiv se referă toate aptitudinile şi procesele psihice. La domeniul psihosocial atribuim însuşirile de personalitate, deprinderile sociale, viziune în ontogeneză individual de comportament, ş.

În literatura de specialitate putem găsi mai multe definiţii pentru psigologia dezvoltării: Psihologia dezvoltării reprezintă studiul modificărilor psihologice care au loc începînd de la naştere şi pînă în perioada bătrîneţii. Cele mai profunde schimbări apar în perioada copilăriei. Psihologia vîrstelor domeniu ce încorporează studiul caracteristicilor viziune în ontogeneză psihice, 5 6 dimensiunile evoluţiei temporale diferenţiate cu schimbări ce survin în decursul întregii vieţi de la naştere pînă la moarte cu tendinţa de a face o mai mare apropiere a psihologiei de viaţa concretă U.

Şchiopu, Psihologia dezvoltării, iniţial cunoscută sub numele de psihologie genetică. Psihologia genetică este o ramură a psihologiei care ne se mărgineşte de a înregistra starea funcţiilor mintale la adult, ci încearcă să le explice prin modul lor de formare, deci prin dezvoltarea lor la copil.

Gimnastică tibetană pentru a restabili viziunea video

Psihiologia genetică tinde să stabilească o legătură între studiul adultului şi studiul copilului explicînd, pe de o parte, starea adultă prin dezvoltarea ontogenetică,adică prin istoria individului, iar pe de altă viziune în ontogeneză, fiecare dintre etapele acestei istorii prin cele o proced p. Psihologia genetică studiază particularităţile psihologice a copiilor de diferită vîrstă, ceea prin ce ei se deosebesc de copiii de altă vîrstă L.

Vengher şi V. Deci,psihologia dezvoltării este o ramură a psihologiei în care sunt ce este viziunea senzorială problemele dezvoltării psihice şi formării personalităţii. Psihologia dezvoltării ca ramură a ştiinţei psihologice a apărut în jumătatea a doua a secolului XIX-lea. Este cunoscut şi un eveniment care a avut loc în care de fapt şi este considerat anul apariţiei acestei ramuri a ştiinţei psihologice.

Preyer «Sufletul copilului» în care autorul a prezentat rezultatele culese prin intermediul observaţiilor zilnice asupra dezvoltării fiului său de la naştere şi pînă la trei ani. Peyer pentru prima dată a realizat investigaţii obiective asupra psihicului copilului şi din aceste considerente este considerat fondatorul psihologiei dezvoltării. Reieşind din obiectul de studiu al psihologiei dezvoltării drept obiectiv de bază pentru această ramură a ştiinţei psihologice este studierea legităţilor,mecanismelor,condiţiilor şi forţelor motrice a dezvoltării psihice şi formării personalităţii în ontogeneză.

orbirea nocturnă este insuficiență vizuală

La diferite etape de vîrstă există conţinutul său specific în procesul dezvoltării psihice ceea ce determină încă un obiectiv major pentru psihologia viziune în ontogeneză studierea particularităţilor dezvoltării psihice la fiecare etapă de vîrstă. Ramurile menţionate coincid cu etapele stabile de vîrstă prin care trece individul în procesul dezvoltării psihice şi care constituie în fond copilăria Importanţa teoretică şi practică a studierii psihologiei dezvoltării Psihologia dezvoltării poate constitui o metodă explicativă pentru psihologia generală urmărînd să explice mecanismele mintale ale adultului prin studierea lor la copil.

Hall arată că psihologia aşează explicaţia genetică deasupra explicaţiei logice. Psihologia dezvoltării tinde să surprindă specificul real al comportamentului la copil în toată plenitudinea şi bogăţia expresiei sale concrete ţin să realizeze imaginea pozitivă a personalităţii copilului,renunţînd la prezentarea clişeului negativ al acesteia. Psihologia genetică contribuie la cunoaşterea particularităţilor de vîrsta şi individuale ale 6 7 copilului,la cunoaşterea,înţelegerea şi fundamentarea ştiinţifică a procesului instructiv-educativ şi la cunoaşterea,înţelegerea şi modelarea tuturor activităţilor desfăşurate cu copiii pentru că acestea să fie eficiente.

Psihologia copilului contrubuie la recuperarea rezervelor viziune în ontogeneză valorilor psihologice umane. Normal sau handicapat copilul viziune în ontogeneză sub influenţa societăţii cu evenimentele ei.

Fără îndoială că dintre evenimentele ce acompaniază evoluţia copilului,cele mai importante sunt acelea care intră în componenţa realităţilor educaţionale şi acestea sunt multe, iar noi vom aminti în mod deosebit învăţarea şi dezvoltarea,receptivitatea la influenţele educative şi disponibilitatea copilului de a învăţa.

Mult mai mult decât documente.

Evoluţia şi dezvoltarea copilului se concretizează în umanizarea,socializarea,enculturarea sa, în cîştigurile interne o atenţie voluntară, o memorie voluntară şi logică, o gîndire fluidă, perspicacitate şi aducerea lui în stare de persoană independentă. Toate acestea se realizează cel mai bine sub impactul unor intervenţii psihopedagogice. Indiferent în ce domeniu va lucra viitorul psiholog, ca specialist el va urmări cum devine copilul apt viziune în ontogeneză anumite competenţe sociorelaţionare.