Viziune umană hiperacută


A fost p rimul filozof care, după părerea mea, a conceput ideea de cul turi. Vico voia să înţeleagă natura cunoaşterii istorice, a isto riei înseşi: era foarte bine să te sprijini pe ştiinţele naturii câtă vreme era vorba despre lumea exterioară, Însă tot ce ne viziune umană hiperacută. Când ne gândim la trecut, ajungem di ncolo de comportament; vrem să înţelegem cum au trăit oameniişi aceasta Înseamnă să le cunoaştem motivaţiile, teme­ rile şi speranţele şi ambiţiile şi iubirile şi urile - cui se rugau, cum se exprimau viziune umană hiperacută poezie, arte, religie.

Putem face acest lucru deoarece noi Înşine suntem oameni şi aceştia sunt termenii în care ne cunoaştem viaţa interioară. Ştim cum se viziune umană hiperacută o piatră sau o masă, deoarece le observăm şi facem presupuneri şi le verificăm ; dar nu ştim de ce o piatră vrea să fie aşa cum este - de fapt, credem că ea nu are capacitatea de a dori, sau alt tip de conştiinţă.

Dar ştim de ce suntem ceea ce suntem, ce anu­ me căutăm, ce anume ne frustrează, ce anume ne exprimă sen­ timentele şi credinţele cele mai profunde; ştim mai mult despre noi înşine decât vom şti vreodată despre p ietre sau tarente.

A cunoaşte cu adevărat înseamnă să cunoşti motivul pentru care lucrurile sunt aşa cum sunt, nu numai ceea ce sunt; şi cu cât ne ocupăm mai mult de acest lucru, cu atât ne dăm mai bine seam a că întrebările viziune umană hiperacută de grecii homerici se deosebesc de întrebările puse de romani, că întrebările puse de romani se deosebesc de cele puse în Evul Mediu creştin, sau în cultura ştiinţifică a secolului al XVII-lea, viziune umană hiperacută în zilele lui Vico, în secolul al XVIII-lea.

Î ntrebările sunt diferite, răspunsurile sunt diferite, aspirapile sunt diferite; se deosebesc folosirea limbii, simbolurile; iar răspunsurile la o serie de întrebări nu dau răspuns la întrebările 28 PUTEREA IDEILOR din altă cultură, nu se prea potrivesc cu ele.

Desigur, Vico era roman o-catolic evlavios, şi credea că numai Biserica poate să ofere răspunsurile. În orice caz, asta nu l-a împiedicat să formu­ leze ideea originală viziune umană hiperacută există deosebiri între culturi, că ceea ce este important pentru un grec din secolul al V-lea este foarte diferit de ceea ce este important pentru o piele-roşie, sau un chinez, sau un savant dintr-un laborator din secolul al XVIII-lea; şi, prin urmare, perspectivele lor sunt diferite, şi nu există răspunsuri universale la toate întrebările lor.

Desigur, există o natură umană comună, altfel oamenii unei epoci n-ar putea să înţeleagă literatura sau arta alteia, sau, mai presus de oftalmolog hunchback, legile viziune umană hiperacută, despre care Vico, fiind jurist, ştia cele mai multe lucruri.

Dar aceasta nu împiedică existenţa unei mari varietăţi de experienţe cultu­ rale, aşa încât activitatea de un fel era pertinentă pentru activi­ tatea de un alt fel din cadrul aceleiaşi culturi, însă nu avea legături la fel de strânse cu activitatea paralelă dintr-o altă cultură.

Herder Apoi am citit opera unui gânditor mult mai pertinent, şi anume filozoful şi poetul german Johann Gottfried Herder. Herder nu a fost primul profesorul său, Johann Georg Hamann, a avut această onoare care a negat doctrina contemporanilor săi francezi potrivit căreia există adevăruri universale, atem­ porale, indubitabile, valabile pentru toţi oamenii, de pretutin­ deni, din toate timpurile; şi că diferenţele se datorează doar erorii şi iluziei, căci adevărul este unul şi universal - "quod ubique, quod semper, quod ab omnibus creditum est"l.

Herder credea că diferite culturi dau răspunsuri diferite la întrebările lor esenţiale.

Era mai interesat de disciplinele umaniste, de viaţa spiritului, decât de lumea exterioară; şi a dobândit convingerea că ceea ce este 1. Montesquieu începuse să spună acest tip de lucruridar chiar şi el, care credea că oamenii sunt modelaţi d e mediul înconjurător, de ceea ce el numea "climat", era în cele din urmă universalist - credea că adevărurile esenţiale sunt eterne, chiar dacă răspuns urile la întrebările locale şi efemere pot să fie dife­ ri te.

auto-masaj al ochilor pentru restabilirea vederii

Herder a arătat că fiecare cultură îşi are propriul "centru de greutate" 1; fiecare cultură îşi are propriile puncte de referinţă; nu există vreun motiv pentru care aceste culturi să se lupte între ele - toleranţa universală trebuie să fie posibilă - însă unificarea însemna distrugere. Nimic nu este mai rău decât imperialismul. Ro ma, care a strivit civilizaţiile originare din Asia Mică pentru a crea o cultură romană uniformă a săvârşit o crimă.

Lumea este o grădină mare în care cresc Rori şi ierburi diferite, fiecare în felul său, fiecare cu exerciții oculare tehnici de îmbunătățire a vederii pretenţii şi drepturi şi trecut şi viitor.

De unde rezultă că, indiferent ce ar avea în comun oa­ menii - şi, desigur, din nou, există într-o anumită măsură o natură comună - nu există răspunsuri adevărate în mod univer­ sal, la fel de valabile viziune umană hiperacută o cultură ca şi pentru alta.

Specimen de schelet de porc Oasele piciorului unui porc domestic Porcul domestic are, de obicei, un cap mare, cu un bot lung, care este întărit de un os prenazal special și un disc de cartilaj la vârf. Mușchiul este folosit pentru a săpa în sol pentru a găsi hrană și este un organ cu sens foarte acut. Formula dentară porcilor adulți este3. Dintii din spate sunt adaptati pentru zdrobire.

Herder este părintele naţionalismului cultural. Credea că dorinţa de a aparţine unei culturi, lucrul care unea un grup sau o provincie sau o naţiune, era o nevoie omenească elementară, la fel de profundă ca nevoia de hrană, sau de băutură, sau de libertate; şi că această nevoie de a aparţine unei comunităţi în care înţelegi ce spun ceilalţi, în care te poţi mişca liber, în care ai legături atât emo­ ţionale, cât şi economice, sociale şi politice, este baza vieţii ome­ neşti mature, dezvoltate.

Herder nu a fost relativist, cu toate că adesea este descris aşa: credea că există scopuri omeneşti şi reguli 1. Romantismul şi odraslele sale Această idee a fost dezvoltată de romantici, care au spus ceva cu totul nou şi tulburător: idealurile nu sunt adevăruri viziune umană hiperacută scrise în ceruri şi pe care oamenii trebuie să le înţeleagă, să le copieze, să le pună în practică.

viziune umană hiperacută

Valorile nu sunt găsite, ci! Conta unicitatea. Un poet german scrie poezie în germană, într-o limbă pe care în procesul scrierii o creează, într-o oarecare măsură: nu este un simplu om care scrie în limba germană.

Elemente de Bioetică Teodor N. Ţîrdea, Chişinău

Artistul german este un creator de picturi, poezii, dansuri ger­ mane - şi lucrurile stau la fel în celelalte culturi. Un gânditor rus, Alexander Herzen, a întrebat cândva: "Unde se află cântecul înainte de a fi cântat?

  • Cum să redea vederea unei pisici
  • Все октопауки, которых вам приходилось встречать до сих пор, - произнес Синий Доктор, - кроме москитоморфов и наполненных (и те и другие вообще бесполы), представляют собой существа, половая зрелость которых подавлена барриканом.
  • Masă de testare a orbirii culorilor
  • Cum să îmbunătățiți vederea la lilieci

Tor aşa, şi viaţa este creată de cei care o trăiesc, pas cu pas. Aceasta este o interpretare estetică a moralei şi vieţii, nu o aplicare a unor modele eterne.

Creaţia este totul. De aici au răsărit tot soiul de curente - anarhism, roman­ tism, naţionalism, fascism, cultul eroilor. Îmi creez propriile 1.

Referirile ulterioare la această edipe se fac conform volumului şi paginii, cum ar fi: SS vi Insă pentru alţi gândirori, "eu" devine ceva mult mai metafizic.

Viziune umană hiperacută un colectiv - o naţiune, o Biserică, un partidsao clasă, un edificiu Î n care eu n u sunt decât o piatră, u n orga­ nism În care eu nu sunt decât o părticică vie. El este creatorul; eu contez doar câtă vreme aparţin mişcării, rasei, naţiunii, clasei, Bisericii; nu am Însemnătate ca individ real În această super­ persoană de care viziune umană hiperacută mea este legată în mod organic.

De aici se trage naţionalismul german: fac un lucru nu pentru că este bine, sau drept, sau pentru că Îmi place - îl fac pentru că sunt germ an şi acesta este modul de a trăi german. La fel şi existen­ ţialismul modern - îl fac pentru că mă angajez în această formă de existenţă. Nimic nu mă sileşte; nu-l fac pentru că este un ordin obiectiv căruia mă supun, ori din cauza regulilor universale l a care trebuie viziune umană hiperacută ă ader; î l fa c pentru că îmi creez propria viaţă când îl fac; fiind ceea ce sunt, îi dau o direcţie şi sunt răspunzător pentru ea.

Negarea valorilor universale, acest accent pus pe faptul că eşti, mai presus de roate, un element dintr-un super-sine, şi loial lui, este un moment periculos din istoria europeană, şi a dus în mare măsură la tot ce a fost distructiv şi sinistru în vre­ murile moderne; aici a început, în cugetările şi teoriile politice ale primilor romantici germani şi ale discipolilor lor din Franţa şi din alte părţP.

Pentru romantici, nucleele activitătii istorice dotate cu o mişcare proprie - făcând salturi înainte, cum spuneau ei - reprezentau o idee fundamental subiectivă. Ele erau entităti arbitrare - fie personaje byro­ niene, cumva satanice, aflate în război cu societatea, fie eroi după care se modelează grupuri de adepti tâlhari, în cazul piesei lui Schiller ori natiuni întregi Licurg, Moise - ctitori de natiuni atât de admirati de 32 PUTEREA I D EI LOR N-am acceptat niciodată, nici măcar pentru o clipă, ideea acestor super-euri, dar le-am recunoscut importanţa în gândi­ rea şi viziune umană hiperacută moderne.

Lozinci ca "Nu eu, ci Partidul", "Nu eu, ci Biserica", "Indiferent dacă ţara mea are sau nu dreptate, e ţara mea" au pricinuit credinţei principale a gândirii omeneşti pe care viziune umană hiperacută schiţat-o mai sus - că adevărul este universal, etern, pentru toţi oamenii întotdeauna - o rană care nu s-a mai vinde­ cat. Omenirea nu ca obiect, ci ca subiect, un spirit aRat mereu în mişcare, care se creează pe sine şi se mişcă de la sine, o dramă în multe acte compusă de el însuşi şi care, după părerea lui Marx, se va încheia cu un soi de perfeqiune - toate acestea au izvorât din revolUţia romantică.

Chiar dacă resping această imensă interpretare metafizică a vieţii omeneşti in toto - rămân empirist, şi ştiu doar ceea ce pot trăi, sau cred că pot trăi, şi nu încep să cred în entităţi supra-individuale - recunosc că a avut un anu­ mit impact asupra mea, în felul următor.

Pluralismul Am ajuns viziune umană hiperacută concluzia că există mai multe idealuri, aşa cum : există mai multe culturi şi temperamente. Această idee a progresului inexorabil este moştenită de la tradiţia iudeo-creştină, dar facă noţiunile de voin{ă divină impenetrabilă sau viziune umană hiperacută Judecată de Apoi a omenirii - des­ părţirea oilor cuminfi de caprele necuminţi - care se face după moane. Cred că asta e fals.

D ar cred că există mai multe valori miopie 2 25 care omul le poate căutaşi le caută, iar aceste valori sunt diferite.

Nu su nt ne nu mărate: n umărul valorilor omeneşti, al valorilor pe care le pot căuta păstrându-mi asemănarea cu oamenii, carac­ terul om en esc, este finit - să spunem 74, sau poatesau 26, dar fi nit, oricare ar fi el. Iar diferenţa aici este că dacă un om cau tă una dintre aceste valori, eu, care nu o caut, pot să ştiu de ce el o cau tă sau cum ar fi, În condiţiile lui, dacă eu aş fi Îndemnat s-o cau t.

D e aici decurge posibilitatea Înţelegerii omului. Cred că aceste valori sunt obiective - adică natura lor, cău­ ea tar lor fac parte din ceea ce Înseamnă a fi om, şi acesta este fapt de ce se dezvoltă miopia. Faptul că bărbaţii sunt bărbaţi şi femeile sunt fem ei, viziune umană hiperacută nu câini, pisici, mese ori scaune, este un fapt obiectiv; un şi o parte din acest fapt obiectiv este că există anumite valori, şi numai acele valori, pe care oamenii, rămânând oameni, le pot căuta.

Dacă sunt un bărbat sau o femeie cu destulă imaginaţie de asta am nevoiepot intra Într-un sistem de valori care nu este al meu, dar care este, totuşi, ceva despre care pot să-mi închipui că este căutat de oameni câtă vreme rămân oamenicâtă vreme rămân făpturi cu care pot să comunic, c u care am unele valori comune - căci viziune umană hiperacută fiinţele omeneşti trebuie să aibă unele valori comune, altfel Încetează să mai fie umane, precum şi unele valori diferite, altfel încetează să fie diferite între ele, aşa cum sunt de fapt.

Iată de ce pluralismul nu este relativism - acele valori multiple sunt obiective, fac parte din esenta umanitătii, nu sunt creatii.

Cu toate acestea, fireşte, dacă eu caut un anumit set de valori s-ar putea să detest alt set şi să cred că este vătămător pentru singura formă de viaţă pe care pot s-o trăiesc sau s-o tolerez, pentru mine şi pen­ tru alţii; în acest caz aş putea să-I atac, aş putea chiar - în cazuri extreme - să pornesc un război împotriva lui. Consider că valorile naziştilor sunt detestabile, dar pot să înţeleg cum cineva, dacă există suficientă dezinformare şi suficiente credinţe false desp re realitate, poate ajunge să creadă că ei viziune umană hiperacută singura salvare.

Desi­ gur, trebuie viziune umană hiperacută fie combătuţi, la nevoie prin război, dar nu-i consider pe nazişti, aşa cum fac unii, literalmente cazuri pato­ logice sau smintiţi, cred doar că greşesc grav, că se înşală CU torul în privinţa faptelor - de exemplu, când cred viziune umană hiperacută unele fiinţe sunt subumane, sau că rasa este esenţială, sau că numai rasele nordice sunt cu adevărat creatoare etc.

pe scurt despre procesul viziunii

Î mi dau seama că, dacă educaţia e greşită, dacă iluziile şi erorile sunt suficient de viziune umană hiperacută pândite, oamenii pot, rămânând oameni, să creadă aşa ceva şi să săvârşească crime de nedescris.

Dacă pluralismul este o concepţie validă şi dacă respectul dintre sisteme de valori care nu sunt obligatoriu ostile unul altuia este posibil, rezultă toleranţa şi consecinţele ei liberale, aşa cum nu rezultă nici din monism doar un set de valori este adevărat, toate celelalte sunt falsenici din relativism valorile mele sunt ale mele, ale tale sunt ale tale, şi dacă se ciocnesc cap în cap n-ai ce-i face, nici unul din viziune umană hiperacută nu poate pretinde că are drep­ tate.

Pluralismul meu politic rezultă din lectura lui Vico şi Herder, şi din cunoaşterea rădăcinilor romantismului, care, în forma sa prea violentă, patologică, a mers prea departe corectarea vederii pri­ vinţa toleranţei omeneşti. Tot aşa şi naţionalismul: sentimenrul apartenenţei la o naţiune îmi pare foarte firesc şi nu poate fi condamnat în sine, nici măcar criticat.

Î nsă, în starea sa înflăcărată - neamul meu e mai bun decât al tău, eu ştiu cum trebuie să fie modelată lumea şi tu trebuie să te supui, pentru că îmi eşti inferior, pentru că neamul meu e în vârf şi al tău hăt departe sub mine şi trebuie să se ofere ca materie neamului meu, viziune umană hiperacută este singurul neam îndreptăţit să creeze cea mai bună lume cu putinţă - este o formă de extremism patologic care poate să ducă, şi a dus, la CALEA MEA INTELECfUAlĂ 3 5 închipuit, şi este total incompatibil cu gen ul d e plu­ oro ri de ne ral is m pe care am încercat să-I descriu.

Ar fi inte resant să remarcămîn treacăt, că anumite valori ptăm în lumea noastră au fost create de primii pe care le acce. De asemeneaideea de sinceritate, înţeleasă Î ca valo are, este ceva nou.

viziune umană hiperacută

În descoperirea adevărului, ca în oricare alt aspect al vieţii, important era succesul, nu motivul. Dacă un om îţi spune că el crede că doi ori doi fac şaptesprezece, şi cineva zice: "Şti in-o face c a să t e scoată d i n sărite, n -o face pentru c ă vrea să se dea mare ori pentru că a fost plătit s-o spună - chiar crede, e sincer în credinţa lui"vei zice: ,Asta nu schimbă nimic, omul vorbeşte aiurea".

Asta faceau protestanţii din punctul de vedere al catolicilor, şi invers.

Cu cât erau mai sinceri, cu atât erau mai primejdioşi; sinceritatea nu a primit bile albe până ce ideea că există mai mult de un răspuns la o întrebare - adică, plura­ lismul - nu a devenit mai răspândită.

Aceasta a făcut ca valoarea să fie aşezată mai degrabă pe m otive decât pe consecinţe, mai degrabă pe sinceritate decât pe succes.

  • Acuitatea vizuală după 40 de ani
  • Complicații ale deficienței vizuale
  • Выкрикнула .

Duşmanul pluralism ului este monismul - vechea credinţă că există o singură armonie a adevărurilor în care, dacă es te auten­ tică, în cele din urmă trebuie să se încadreze totul. Cei care cunosc răspunsurile la unele dintre marile probleme ale omenirii trebuie să fie ascultaţi, căci numai ei ş tiu cum trebuie să fie organizată societatea, cum trebuie să fie trăită viata individuală, cum trebuie să se dezvolte cultura.

Aceasta este vechea credin{ă platonică viziune umană hiperacută filowfii-regi, care erau Îndrep­tăţiţi să le poruncească celorlalţi.

Au existat întotdeauna gânditori care au susţinut că, dacă oamenii de ştiinţă sau persoanele cu pregătire ştiinţifică ar putea să fie puse la cirma lucrurilor, lumea ar fi îmbunătăţită enorm. La aceasta eu am de spus că n-a existat vreodată o scuză mai bună, sau chiar un motiv mai bun, pentru un despotism nemărginit din partea unei elite care jefuieşte majoritatea de libertăţile ei esenţiale.

Cineva remarca odată că În zilele de demult bărbaţii şi fe­ meile erau sacrificaţi unui şir de zei; în locul acestora epoca modernă a pus idoli noi: ,-ismele". A provoca durere, a ucide, a tortura sunt în general lucruri condamnate, pe drept cuvânt; însă dacă ele sunt făcute nu în interesul meu personal, ci pentru un ,-ism" - socialism, naţionalism, fascism, comunism, o cre­ dinţă religioasă fanatică, sau progres, sau îndeplinirea legilor istoriei - atunci sunt în ordine.

Cei mai multi revolutionari, cred, pe viziune umană hiperacută sau pe faţă, viziune umană hiperacută pentru a crea lumea ideală trebuie să spargi ouă, altfel n-ai cum să faci omletă.

E sigur că ouăle sunt sparte - niciodată mai violent sau mai ubicuu decât în vre­ murile noastre - dar omleta e departe, se pierde în zare. Acesta este unul dintre corolarele monismului dezlăntuit, cum îi ziceu - unii îi zic fanatism, dar monismul este la rădăcina tuturor formelor de extremism. Cea de-a doua, intitulată "Two Concepts conferinţe Două concepte de libertatea fost cu ocazia numirii 1 " of Liberry esor la Oxford şi esenţa ei era deosebirea dintre rof mele ca p libertate, negativă şi pozitivă.

vedere din broderie hipermetropie, congenitală sau dobândită

Prin libertate nega­ două noţiuni de obstacolelor care blochează acţiunea omului. Mărimea libertăţii negative depinde de măsura î n care sunt absente aceste obstacole create de om - de măsura în care sunt liber să urmez o cale sau alta, rară să fiu împiedicat să fac asta de către instituţiile sau disciplinele create de o msau d e către activităţile anumitor oameni.

viziune umană hiperacută

N u este destul s ă spui că libertatea negativă înseamnă doar să fac ce poftesc, căci în acest caz mă pot elibera de obstacolele din calea împlinirii dorinţei pur şi simplu urmând calea vechilor scoici şi stârpind dorinţa. Dar acea cale, eliminarea treptată a dorinţelor care se pot lovi de obstacole, duce în cele din urmă la lipsirea treptată a oamenilor de activităţile lor fireşti, de fiinţe vii: cu alte cuvinte, cele mai libere fiinţe omeneşti vor fi cele care sunt moarte, de vreme ce nu mai există dorinţe şi, prin urmare, nici obstacole.

Eu mă gândeam mai degrabă la simplul număr al căilor pe care poate să păşească un om, indiferent dacă alege sau n u să o facă. Acesta este primul din cele două sen­ suri de bază ale libertăţii politice. Unii au sustinut, contrazicându-mă, că viziune umană hiperacută trebuiesă fie o relaţie triadică: pot să depăşesc obstacolele, sau să le 1.

Ţinută în 1 şi disponibilă în două culegeri de eseuri ale autoru­ lui: Four Essays on Liberey, Londra şi New York, 1 trad. Humanitas, 1şi The Proper Study ofMankind, v.